Amintiri politice Vol.1: Inceputul unei noi domnii

Amintiri politice Volumul 1: Inceputul unei noi domnii. Regele Ferdinand si Regina Maria – Neutralitatea Regina Elisabeta era cea mai inversunata aparatoare a cauzei germane.
Le spunea tuturor ca niciodata si pentru nimic in lume nu va consimti sa stea un ceas macar pe tronul unei tari in razboi cu Germania ca, daca Romania vrea sa faca acest pas, Regele trebuie sa abdice imediat, ca Principele Ferdinand si copiii lui ar fi niste tradatori fata de sangele ce curge in vinele lor daca n-ar urma fara sovaire pe batranul rege in exilul lui. Romania sa-si aleaga un Rege de unde poate, si alte asemenea cuvinte imprudente si rau vazute.
Toti stramosii germani ai acestei principese care se mandrea ca unul dinr-insii tinuse spada lui Carol cel Mare la incoronarea din Aix-la Chapelle, toti stramosii ei se ridicasera intr-insa si hotarat ca in acele zile era o germana si numai o germana. De dimineata si pana seara atata pe bietul Rege a carui inima era deja destul de stapanita de atavismele lui germane si destul de tulburata.
Dar era mai mult, toata famila regala era in lupta si in vrajba. Principele Ferdinand, care a fost intotdeauna un principe mostenitor model, adica un principe care se tinea la o parte de orice amestec politic si de orice intrigi ca sa nu poata fi invinuit ca ingreuneaza sarcina unchiului sau, tocmai dansul declara ca, oricare ar fi sentimentele si regretele lui, se crede moralmente dator sa urmeze pe Regele Carol si, prin urmare, daca abdica, el nu va primi Coroana.
Principesa Maria, in schimb, care se zicea principesa engleza, dar care fusese crescuta de mama sa, fiica unica a Tarului Alexandru II in mediul marilor-duci si, in fundul sufletului ei, a avut necontenit o mare slabiciune pentru Rusia, reprezenta la Palat Entanta. Cum nu prea stia a-si stapani sentimentele, vorbea la Pelisor in sens invers cu aceeasi vehementa si, uneori, cu aceeasi imprudenta cu care vorbea la Peles Regina Efisabeta.
„N-am venit in Romania ca dupa 20 de ani sa renunt la Coroana Rornaniei! Nu mi-am sacrificat tineretile si nu m-am ostenit sa dau tarii acesteia mostenitori de coroana, ca sa-i vad acum ratacind prin lume ca principi germani in exil!
Eu de tara asta nu ma despart! Inteleg aspiratiile si le imbratisez.
De altminteri unde sa merg? Eu, germana nu sunt, la drepturile mele de principesa engleza m-ati silit sa renunt cand m-am maritat, alta patrie decat Romania nu am.
Daca Principele Ferdinand renunta la Coroana si pleaca in Germania dupa unchiul sau, eu divortez si stau aici.”