Toamna in poezii si povestiri romanesti

Vezi, randunelele se duc, Se scutur frunzele de nuc, S-aseaza bruma peste vii – De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar in al meu brat, Sa te privesc cu mult nesat, Sa razim dulce capul meu De sanul tau, de sanul tau!
Ti-aduci aminte cum pe-atunci Cand ne primblam prin vai si lunci, Te ridicam de subsuori De-atatea ori, de-atatea ori? In lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvorasc scantei…
Dar, oricat ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Caci tu inseninezi mereu Viata sufletului meu, Mai mandra decat orice stea, Iubita mea, iubita mea!
Tarzie toamna e acum, Se scutur frunzele pe drum, Si lanurile sunt pustii… De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?