Ipostazieri ale cuvantului. Eseuri omiletice

Ori de cate ori veti privi cu blandete si iubire spre cel de langa voi, prima data el isi va aduce aminte cat de minunat este Pruncul Care S-a nascut in Betleemul Iudeii. Numai participand la inocenta, la nevinovatia Lui, deprindem aceasta pornire iubitoare, de a-l privi pe celalalt cu bunavointa, cu ingaduinta.
Si atunci, gandindu-se la acea clipa minunata a nevinovatiei intrupate, poate va intrupa si el, cel de langa noi, acest chip stralucitor al iubirii, aceasta stralucire minunata care lasa in inima noastra linistirea si fericirea vesniciei. – Pr.
Ioan Chirila Construite pe stilistica multiseculara a discursului omiletic, eseurile Parintelui Profesor Ioan Chirila pentru Postul Nasterii Domnului, la Praznicul Soborului Sfantului Ioan Botezatorul ori in Duminicile de dupa Rusalii sunt ample si, mai ales, documentate meditatii povatuitoare cu adresabilitate directa si simpatetica crestinilor ortodocsi. Databile din perioada anilor 2006-2015 si acum oferite tiparului, ele alcatuiesc exemplul poate cel mai elocvent pentru intelegerea comunicarii ca fiind, in realitate, o cuminecare afectiv-intelectuala, moderna si reiterata firesc prin apelul anamnetic si pilduitor la Sfintii Parinti considerati „chei exegetice” pentru contemporanul „om duhovnicesc”.
– Mircea Muthu