Maria Mirabela

Se intampla pe la inceputul anilor ’80. Pe toate meridianele globului pamantesc facea furori filmul Satra; valsul de nunta din filmul Gingasa si tandra mea fiara rasuna pe marile si micile ecrane din lumea intreaga.
Ne pregateam cu Emil Loteanu pentru filmarile unei noi pelicule despre celebra balerina rusa Anna Pavlova (1881-1931). Si tocmai atunci studioul „Moldova-film” ma anunta ca regizorul roman Ion Popescu Gopo vrea sa faca un film cu desene animate – si cu actori vii in cadru – dupa opera marelui Ion Creanga, exprimandu-si dorinta ca anume eu sa compun muzica pentru acest film.
Vestea m-a bucurat nespus, fiindca pana la acea ora colaborasem cu regizori de pretutindeni, numai cu regizorii romani – nu. Echipa de filmare era alcatuita din rusi de la Moscova, romani de la Bucuresti si doua persoane de la Chisinau, poetul Grigore Vieru si, fireste, fiica Primului Secretar al Partidului Comunist din Moldova, Natalia Bodiul.
Acesta a fost marele nostru noroc, fiindca datorita protectiei tatalui ei, am scapat de problemele legate de plecarea in Romania, pe care nu o mai vizitasem pana atunci. Si iata-ne, cei „trei crai de la Rasarit”, luandu-ne zborul din aeroportul moscovit Seremetievo spre Bucuresti.
(Asa era pe atunci – din Chisinau, nu se putea ajunge la Bucuresti decat via Moscova!) La aeroport, ne-a intampinat marele regizor si om de o exceptionala cultura universala Ion Popescu Gopo, invitandu-ne sa luam cina la el acasa. Deja la masa, Gopo imi zice, mai in gluma mai in serios, ca trebuie sa-i compun o muzica geniala pentru filmul sau!
De unde s-o iau?!, ii raspund eu, daca clasicii deja au scris toata muzica geniala. Mie nu-mi ramane decat sa scriu si mai frumos.
Aceasta gluma i-a inveselit pe comeseni, care au ras tare si cu pofta incat l-au speriat si pe cocosul Co-Co care, ca o emblema a casei, statea de straja pe pervaz. – Eugen Doga