Tableta si castelul interzis

Volum distins cu Premiul I in cadrul Concursului de manuscrise Implineste un vis – sectiunea Literatura pentru copii O presimtire rea li se strecurase deodata in suflet: – Ceva e in neregula cu castelul ala, murmura Alexandra. Nu stiu daca e bine sa mergem acolo!
– Si ce vrei? Sa ne intoarcem in pestera?
Copiii privira inca o data intrarea. Neagra, sinistra.
Inauntru erau paianjenii uriasi, cu ochii sangerii. Si scheletele piratilor.
Clar, nu se puteau intoarce. […] Nu le ramanea decat un singur lucru de facut: sa mearga inainte, pe urmele lui Sebi, oricat de mult ii ingrijorau sfaturile animalelor din padure, care le spusesera sa se indeparteze de acel loc.
– Ia uite, acolo o fi Castelul? Mijira ochii, masurand mai atenti silueta pe care o vazusera in fata lor, departe, la orizont.
Printre copaci se zareau cateva turnulete albe, avand fiecare deasupra cate un acoperis rotund, albastru. – Da, ala trebuie sa fie, striga Matei, victorios.
N-arata rau deloc! Intr-adevar, imaginea Castelului parea draguta si prietenoasa in lumina aurie a apusului.
Albul stralucitor si albastrul viu formau un contrast placut ochiului. Nu arata ca un loc interzis, care sa-ti inspire teama.
– Poate de alt castel se temeau toti, murmura fetita, cu o voce plina de speranta. – Fragment