Antologia portretului

Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville Cioran, pe la sfarsitul anilor ’60, a planuit sa alcatuiasca o antologie in englezeste din Memoriile lui Saint-Simon .
[…] Tot citindu-i si recitindu-i portretele, s-a gandit ca misterul artei lui Saint-Simon ar putea fi aprofundat alcatuind o antologie a portretului din secolul al XVII-lea pana in secolul al XIX-lea, care sa fie in acelasi timp si o ilustrare a limbii subtile, elegante, patrunzatoare, veninoase si primejdioase in care au fost scrise. A rezultat astfel, peste ani, o Antologie a portretului de la Saint-Simon la Tocqueville , aparuta postum, o capodopera de portret indirect, pentru care a scris o prefata si o lamurire.
– Horia-Roman Patapievici M-am intrebat daca cel mai bun fel de a scapa de entuziasmul meu pentru Saint-Simon n-ar fi acela de a scrie o carte despre el. N-am scris cartea, asa ca admiratia mea pentru acest autor abisal a ramas intacta.
Dar, tot citind si recitind portretele sale, mi-am zis ca poate ar trebui data o imagine de ansamblu a acestei arte atat de dificile de a fixa un personaj, de a-i dezvalui misterele atragatoare sau tenebroase. – Cioran, Lamurire Patruzeci si patru de portrete, dintre care Mirabeau beneficiaza de doua si Talleyrand de trei, douazeci si cinci de portretisti.
Iubirea pentru Saint-Simon si pentru Tocqueville, declarate in lamurire, ii acorda fiecaruia cate trei portrete si atat. Alegerile au fost dictate pe langa o extraordinara cunoastere a culturii franceze de geniul lui Cioran.
Dar nu de geniul lui Cioran asa cum l-am astepta in nemijlocirea lui, ci transformat intr-un suveran bunigust. – Petru Cretia