Sfarsitul povestii

Epuizata dupa ce si-a cautat ore in sir fostul iubit pe strazile unui oras necunoscut, o femeie intra intr-o librarie si acolo, printre cartile in mijlocul carora incearca sa se regaseasca, un barbat ii ofera o ceasca de ceai. Este acesta sfarsitul povestii?
Cum poti sti care e adevaratul sfarsit? Cand te paraseste iubitul, cand te impaci cu gandul, cand renunti sa-l mai urmaresti, cand inchei cartea despre el?
si ce inseamna o poveste de dragoste? E mai intai povestea sau mai intai dragostea?
Ce inseamna sa iubesti un barbat? Poti invata din cartile scrise de altii?
Poti scrie apoi povestea pentru altii? Totul incepe cu sfarsitul in acest roman hiper-lucid si tulburator despre o dubla obsesie, singurul roman al autoarei de proza scurta Lydia Davis, castigatoare a Premiului Man Booker 2013.
Lydia Davis s‑a nascut in 1947, in Massachusetts, SUA. A publicat mai multe volume de proza scurta si romanul Sfarsitul povestii , pe langa eseuri si traduceri din scriitori francezi ca Gustave Flaubert, Marcel Proust, Maurice Blanchot.
A primit numeroase distinctii internationale pentru opera ei, cea mai importanta fiind prestigiosul Man Booker International Prize, care i s‑a acordat in 2013. A predat literatura si scriere creativa la universitati americane cu traditie.
A fost casatorita cu scriitorul Paul Auster, iar in prezent este casatorita cu artistul vizual Alan Cote. Are cate un fiu din fiecare casatorie.
Bucurie mare: Lydia Davis a castigat Premiul Man Booker International. Niciodata nu a nimerit un premiu literar tinta atat de bine, aproape la fel de bine cum o nimereste ea in povestirile ei, ingenioase, jucause, inventive din punct de vedere formal si neasteptat de puternice (fata de cat de scurte sunt).
[…] E o placere s‑o citesti. Nu mai e alt scriitor ca ea.
– The Guardian L‑a cunoscut in timp ce locuia si lucra intr‑un oras de pe coasta de Vest. El, poet publicat in reviste obscure si student angajat part time la o benzinarie, era cu doisprezece ani mai tanar decat ea.
Ea isi aminteste prima lor intalnire, ce bine arata (si asta o va bantui mult timp dupa plecarea lui) si certurile dintre ei. Dar cele mai intense si dureroase amintiri sunt cele de dupa sfarsitul povestii, cand, incapabila sa accepte ca se terminase, il pandea la locul lui de munca, il urmarea si punea la cale intalniri la care el nu venea.
Nu‑si face iluzii in legatura cu el: era imatur, lua bani cu imprumut si nu‑i inapoia, isi dezamagea prietenii. Dar toate astea, pentru o femeie obsedata de iubitul ei, sunt irelevante.
– Kirkus Reviews