Ce rost am?

O lectura extrem de folositoare oamenilor care simt ca viata inseamna mai mult decat rutina zilnica si obositoare si daca doar cateva procente dintre cei care vor citi cartea vor reusi sa treaca de la stadiul: „ce idei frumoase” la stadiul: „sunt hotarat sa-mi descopar menirea, hai sa urmaresc algoritmul propus de autor si sa vad ce descopar”, atunci scopul pentru care aceasta carte a fost scrisa si publicata va fi fost atins. Cartea este scrisa cu umor dar si cu seriozitate, autorul neezitand sa scoata in evidenta modul manipulator in care societatea urmareste sa ne uniformizeze constiintele si sa ne impiedice sa ne descoperim si sa ne urmam menirea, deoarece pentru conducatorii lumii in care traim, roboteii obedienti sunt mult mai folositori decat oamenii constienti si insufletiti de idealuri inalte, oamenii ce nu pot fi corupti cu titluri, beneficii materiale ori amenintari.
In prima parte autorul urmareste sa ne faca sa intelegem ce este si ce nu este menirea unui om, in partea a doua urmareste sa ne prezinte modalitati concrete, practice prin care ne putem descoperi menirea iar in partea a treia ne prezinta fragmente din viata a doi oameni ce si-au descoperit si isi urmeaza menirea precum si framantarile unui al treilea personaj care, asemeni unora dintre noi, intelege ca situatia confortabila in care se afla nu mai are legatura cu menirea lui insa ezita sa abandoneze siguranta actuala pentru promisiunile pe care le aduce o viata implinita prin trairea menirii. Iti vei recunoaste calea imediat ce ai pasit pe ea, pentru ca dintr-o data vei dispune de toata energia si inspiratia de care ai nevoie.” Este unul dintre indicatoarele cele mai precise ale faptului ca ne-am identifi cat corect menirea.
Pentru a-ti gasi menirea este nevoie de o sinceritate absoluta si de eliminarea tendintei bine-inradacinate a autopacalirii. Nu este necesar sa devii cel mai bun – trebuie sa devii tu insuti.
Nu este necesar sa devii faimos, trebuie sa devii autentic. Implinirea menirii este intotdeauna, fi e ca stim fi e ca nu stim, un act de iubire.
Este ceea ce facem pentru binele celorlalti, iar asta implica si intelepciunea de a discerne ce este cu adevarat bine pentru ceilalti. Inima noastra cunoaste acest „bine”, pentru ca este in contact permanent cu armonia divina, egoul insa si mintea obisnuita nu cunosc decat ambitiile personale.
Trebuie sa invatam sa ne ascultam inima si sa dam apoi curs aspiratiilor ei. Este singura modalitate de a ne integra in armonia cosmica, de a fi in armonie cu propria fi inta, cu intregul Univers si cu Dumnezeu insusi.