Creanga de aur

CREANGA DE AUR – Roman de Mihail Sadoveanu, aparut in 1933, cea „mai enigmatica dintre creatiile sale. A fost trecuta sub lacere de critica vremii, surprinsa de noutatea subiectului si de implicatiile sale simbolice.
Interesul pentru Creanga de aur e de data relativ recenta si se explica prin motivele ezoterice ce deschid aceasta proza pe alte coordonate decit cele realiste. Eroul, Kesarion Breb parcurge un drum lung al initierii.
Pleaca la porunca magului dintr-o Dacie imemoriala, se rupe un timp de muntele sacru si de peisajul sau primordial pentru a se desavirsi in misterele universale. Ajunge in templul secret din Egipt, dar romanul trece peste aceasta perioada a devenirii sale intru intelepciune pentru a se opri „asupra initierii in si prin istorie, la Bizant.
Lui Breb ii este caracteristica o capacitate iesita din comun de a observa, de a alatura si judeca dintr-o perspectiva ultima oamenii, vazindu-i nu doar intr-un context, intr-un loc sau epoca; el stie sa proiecteze realitatea dincolo, intr-o eternitate de tipologii, si sa le surprinda semnificatia transcendenta si ezoterica. Inteligent, perspicace, cunoscator al misterelor, se situeaza peste orice pasiune, – sau, cel putin acesta e punctul initial al unei evolutii; aceasta devine mai apoi, imprevizibila.
Inteligenta instituie un punct de observatie impasibil asupra realitatii si enigmelor ei, care, sub ochiul lui rece, se dezleaga si devin inteligibile. Dar una e sa dezlegi enigme – de genul celei rezolvate de Breb pe cind se indrepta spre Amnia – si alta e viata.
Ea cere nu doar judecata rostita impartial din afara, ci impune participarea. Breb va descoperi deci un alt adevar: ca intelegerea arc o latura afectiva, ca e necesara o simpatie naturala pentru oameni.
Conditia cunoasterii sub specie aeternitatis nu o exclude pe cealalta: una fixeaza, alta deschide cadrul si introduce in el surpriza; dimensiune pe care Kesarion Breb va trebui sa o accepte impotriva voinici sale. Initiatul va cunoaste dragostea pentru Maria din Amnia, deoarece neprevazutul, el insusi, tine de destin si initiere.
Romanul nareaza la modul enigmatic; dificultatile nu tin de nivelul simbolic, ci de tratarea eliptica a unor momente ale actiunii si, mai ales, a trairilor si sentimentelor. Ele nu ies la lumina pe parcurs, se precizeaza intr-un lung proces al dezvaluirii unei adincimi a sufletului unde exista ura sau iubirea, la fel de greu de marturisit.
Tranzitiile, in roman, sint bruste; intre diferitele momente si locuri exista hiatusuri, dar ele reveleaza semnificatii de adincime. Asteptarea cititorului e contrariata de alternanta, de subita trecere de la o lume mitica, a dacilor, la alta, istorica, a bizantinilor, de la natura simpla, la civilizatia opulenta, stralucitoare a orasului imperial.
Daca povestea lui Breb e a unei iubiri romantice, coordonatele pe care se proiecteaza sint mult mai largi. Cind, dupa prima sa aparitie, protagonistul intra, in 787, in Bizant, dupa ce a petrecut deja ani lungi in templul secret din Egipt, el vede etalindu-se in fata lui bogatia si mizeria.
Interpreteaza aceasta lume, atit de noua pentru el, din unghiul celui care intuieste si cunoaste semnificatia reala.