Fabulele lui Romulus Salagean sunt un omagiu adus lui Urmuz . Textele sunt savuroase; au seva particulara a autorului, „destructureaza formatele de gandire, trateaza limba cu umor si ironie, persifleaza canoanele” (Paul Aretzu).
Sesizam si noi, alaturi de regretatul Mihail Diaconescu , „vocatia lirica puternica, un spirit nelinistit si, mai ales, o incredere netarmurita in puterea magica a cuvantului”. (…) Morala fiecarui text ne aduce, de fiecare data, cu picioarele pe pamant.
Aceasta este, de altfel, si marea calitate expresiva a textelor lui Romulus Salagean, cu buna intelegere a spiritului urmuzian, inscriindu-se in cea mai buna traditie romaneasca a umorului serios, paradoxal, pe linia umorului popular, uneori absurd, si prin Anton Pann , apoi cult, prin Caragiale , Urmuz si Eugen lonescu . Poate ca, mai mult ca oricand, in vremuri apasatoare, e mai mare nevoie de acesti clasici, care sa echilibreze prin comic absurdul existential, pentru a nu cadea, altfel, iremediabil, in depresie si tragic, asemenea sfarsitului nefericitului Urmuz.
– Lucian Costache