Ferestre. Antologie 1966-2021

Ion Pop e un poet in continua urcare. Nu stiu cum, pentru ca poezia lui are o unitate de nedesfacut, o constanta atitudinala aproape lineara si insesi temele nu doar ca au un fel de redundanta obsesionala (cele mai personale), dar se si grupeaza parca de la sine intr‑o suita confesiva tot mai accentuat centrata pe arpegiul melancoliei existentiale.
Desi a trecut printr‑un soc, nu exista o ruptura propriu‑zisa a traseului, ci doar imponderabile – dar decisive – mutatii de accent si de nuanta. Un contemplativ – „fereastra” e locul privilegiat al dialogului cu lumea, se vede si din titlul acestui volum -, Ion Pop s‑a apropiat oarecum pe furis de conditia unui poet „participativ”, in ale carui versuri realitatea e asumata si infruntata.
Ultimul sau triptic – In fata marii (2011), Casa scarilor (2015) si Lista de asteptare (2019), precum si ineditele atasate aici – constituie o unitate creativa distincta pe continuitatea evidenta a parcursului poetic. Prin ele, Ion Pop a devenit, dintr‑un poet stimat, fara indoiala, dar nu si privilegiat, unul din poetii cei mai relevanti ai zilelor noastre.
Asa cum am mai spus‑o, daca n‑a fost, Ion Pop sigur a devenit unul din marii nostri poeti. – Al.
Cistelecan Pentru acest volum amplu-recapitulativ al scrisului meu liric, mi s-a parut potrivit sa aleg titlul Ferestre: e una dintre figurile centrale ale universului meu imaginar, indeajuns de simpla si de complexa, imi pare, pentru a sugera o obsedanta nevoie de deschidere spre lumea in care am trait, cu rasfrangerile ei launtrice. Inramare a cate unui fragment de real privit adesea din Biblioteca, cu sentimentul inevitabilei limitari a vederii, dar si cu speranta unei fie si relative „transfigurari” a celor vazute -, poate nu tocmai in zadar: o contemplatie elegiaca, constienta de fragilitatea ei.
Intr-un tarziu, am ajuns si la versul care spune ca „ce se vede prin mine, prin mine se va vedea”. Cu acest dram de incredere, ma asez inca o data printre ferestrele rabdatoare dintotdeauna.
– Ion Pop