Mainile mamei mele

Viata romanilor plecati in ultimii zeci de ani in strainatate a devenit subiect de film, teatru si sursa inepuizabila pentru cei care manuiesc cu dibacie condeiul si astern pe hartie fapte, intamplari, trairi ale timpurilor pe care acesti oameni le traiesc. Si cine ar putea descrie mai frumos si mai adevarat dorurile si nostalgia, chinurile si sacrificiile, dezradacinarea si nevoia de apartenenta, decat ei, cei plecati?
Cartea Mainile mamei mele semnata de Marcela Szentgyorgyi a aparut la editura Floare de iris, din Iasi, la 1 iunie 2021 si este o oglinda a emigrantului roman. Marcela Szentgyorgyi s-a nascut la Tarnaveni, judetul Mures, la 3 octombrie 1969 si de 11 ani traieste impreuna cu familia la Goteborg, in Suedia.
Emotiile, gandurile, trairile care i-au invadat sufletul si mintea in acesti ani, de cand se afla departe de pamantul natal, i-au devenit inspiratie si astfel a iesit recent de sub tipar prima sa carte. In randurile acestei carti nu plang doar durerea mea, ne-a marturisit autoarea.
Plang durerea celor multi plecati din tara, care si-au lasat parintii indurerati, rezemati de stalpul portii vechi. O imagine ca un semn facut cu fierul inrosit in sufletele noastre, cand, la intoarcere, nu-i mai gasim pe nicaieri.
Gasim doar casa gata sa cada, iarba necosita, poarta ruginita. Pustiu… gol… dureros de pustiu… Aici nu e doar durerea mea.
E durerea unei natiuni… a unui popor.