Viata si span

…voia neaparat sa ierte. Nu era convins ca a aflat tot adevarut Dar devenise curios.
Credulul de altadata disparuse. Propunerea lul Gornelli ii dadea o sansa.
Pentru alt inceput de drum. – Sa vedem ce-o iesi.
Ma tot gandesc asa, uneori. Nu are legatura cu discutia noastra.
Sau, poate, nu imi dau eu seama, pe moment. Pana si spanul de metal ramas prin colturile uzinelor a fost vandut, dupa revolutie.
Ca fier vechi. Nu-I mal gasesti nici p-asta nicaieri.
Doar pe vapoare. A ramas, peste tot, doar cel al nostru, al animalelor.
(…) Eu, cel putin, stiu precis ca astazi am calcat zdravan pe un ghemotoc. Si m-am convins…
Chestia asta, cu calcatul pe „spanul vietii”, poate aduce, uneori, pe neasteptate omului un dram de noroc…