Se cuvine remarcat discursul empatic al lui Savu Popa, abilitatea de a patrunde in interstitiile textului, in punctele sale nodale, falii incarcate cu semnificatii de natura ontologica, pana la intuirea acelei fragile imagini in nuce, un imagem abia incoltit in trupul poetal. Simptomatica si esentiala este bipolaritatea suprafata – adancime, ca topos interpretativ fundamental, cu functii dintre cele mai diverse la nivelul discursului.
– Dorin Stefanescu