Gradina tainica a adevarului

Gradina Tainica a Adevarului , Hadiqatu’l-Haqiqat , numita de obicei Hadiqa , este un poem de aproximativ 11.500 versuri, de interes isoric, fiind unul dintre cele mai timpurii texte ale filosofiei sufite si avand o uriasa influenta asupra scriitorilor ulteriori, in special asupra lui Maulavi Jalalu’d-Din Rumi. Renumele lui Sana’i, autorul acestui poem, s-a bazat intotdeauna pe Hadiqa , cea mai cunoscuta, si, in Orient cel putin, de departe cea mai pretuita dintre operele sale.
Datorita acestei lucrari el si-a castigat locul in marele trio al maestrilor sufi: Sana’i, ‘Attar si Jalalu’d-Din Rumi. Sana’i a fost inaintasul celorlalti doi si poate ca cea cea mai cordiala recunoastere a meritelor lui vine de la succesorul sau, Jalalu’d-Din Rumi.
Acesta spune intr-un poem: „Am parasit fiertura cand inca sta pe foc, Ca sa ascult povestea intreaga a Inteleptului din Ghazna” Gradina Tainica a Adevarului este unul dintre cele mai apreciate texte initiatice ale scolii sufite. Aveti in maini traducerea sub forma de text a acestui poem pretios, traducere oferita de James Stephenson publicului larg dupa o laborioasa comparare a variilor manuscrise pastrate in biblioteci de renume.
Dupa o parte introductiva dedicata proslavirii lui Dumnezeu, Sana’i vorbeste in Gradina Tainica a Adevarului despre neputinta ratiunii de a atinge cunoastetrea Lui; despre Unitatea lui Dumnezeu; despre Dumnezeu ca Prima Cauza si Creator; despre primii pasi ai ascensiunii catre Dumnezeu. O alta parte a textului ii este dedicata lui Dumnezeu ca Purtator de grija fata de om de-a lungul vietii acestuia si despre Dumnezeu in calitate de calauza pe cale, trebuind mai intai ca propriul Eu omenesc sa fie abandonat, caci unirea cu Domnul este telul.