Chipul Dumnezeului nevazut

Isus este insasi teofania lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca, in forma vizibila a revelatiei lui Isus Cristos, Dumnezeu a fost revelat ca pe de-a-ntregul nu-altul.
Cristos, omul complet si desavarsit, constituie totalitatea experientei a ceea ce este Dumnezeu. El uneste si ordoneaza toate imaginile lui Dumnezeu in creatie in raport cu sine.
„Chipul Dumnezeului nevazut” (Col. 1:15) este, asadar, o imagine mai presus de toate imaginile.
Mai mult, atunci cand Isus afirma in Evanghelia dupa Ioan ca Tatal si el sunt una, este revelat faptul ca aparitia lui Cristos trebuie de asemenea sa transcenda relatia creata dintre arhetip si imagine. In conceptia lui Balthasar, relatia dintre Tatal si Fiul intruchipeaza o unire cu totul singulara, ipostatica a arhetipului si a imaginii.
Forma si continutul nu pot fi separate una de alta atat de usor. Intr-o mangaiere, intr-o poezie, in cladirea unei catedrale gotice sau in martirajul unui sfant, sensul exprimat intr-o anume fapta, opera de arta sau activitate intentionala nu poate fi pur si simplu tradus intr-o alta forma de expresie fara sa se schimbe continutul.
Sensul reiese din chiar expresia formei. Ganditi-va ca Biserica este opera de arta a lui Cristos.
Ca toate operele de arta, Biserica poarta amprenta artistului. Opera de arta pastreaza, cu toate acestea, o autonomie relativa fata de artist de vreme ce, in orice opera de arta, forma obiectiva poate fi diferentiata de conduita subiectiva a creatorului sau.
Cristos este mai mult decat geniul creator a carui opera de arta este expusa inaintea ochiului admirativ al privitorilor. Cristos isi daruieste propria persoana pentru temelia euharistica a Bisericii.
– Peter Casarella Traducere din limba engleza de Camelia Luncan.