Tradarea

Leningradul anului 1952 este un oras care lupta sa isi revina de pe urma razboiului. Tanarul Andrei, un tanar doctor, si Anna, o educatoare, incearca sa duca o viata normala.
Traiul lor cotidian se imparte intre zilele petrecute la casa de la tara, pregatirile pentru balul spitalului, munca si ingrijirea lui Kolea, fratele adolescent al Annei. Se straduiesc din rasputeri sa evite sa intre in vizorul privirii vigilente a autoritatilor, dar, cu toate astea, fericirea lor domestica nu dureaza mult.
Stalin este inca la putere, iar Ministerul de Interne isi fabrica mereu alti dusmani. Atunci cand Andrei e nevoit sa il trateze pe copilul grav bolnav al lui Volkov, inalt demnitar in politia secreta a statului, se trezeste prins, impreuna cu cei dragi lui, intr-o situatie fara scapare, intr-un joc pe viata si pe moarte, pentru ca in aceasta lume a soaptelor si a vigilentei, tradarea poate veni din partea celor care-ti sunt mai apropiati ” Pentru autoritatile sovietice din Leningrad, oamenii s-au dovedit a fi simple muste bazaitoare in raport cu care statul dezvolta doua tipuri de comportamente: le lasa sa traiasca in bazaiala lor sau le striveste.
Mai exista si a treia varianta, sa spunem, eliberarea? Poate doar atunci cand regimul stalinist se ridica la inaltimile propriilor standarde autodistructive, cand va demonstra ca nimeni, nici chiar cei mai inalti demnitari nu sunt de neinlocuit, nu sunt nemuritori… atunci speranta capata sens si fericirea devine macar conceptibila.” (Sever Gulea)