Sufeream pentru Benji asemeni unei mame ce asista neputincioasa la deceptia fiului parasit. Cateva zile a ramas ganditor si apatic, nu manca si pierduse dragul de joaca.
Stefan se amuza; incercand sa indulceasca atmosfera, ii repeta: „Hai, Benji, capul sus, o sa treaca… Gaseste baiatul meu alta fata cat de curand, doar esti cel mai frumos catel din cartier.” Si nu-l lasa asa pe ganduri, permanent il incita la joaca, pana am observat ca trecuse supararea.
Dupa multe telefoane la care nu a raspuns, intr-un final s-a obosit si a raspuns la un mesaj al meu acea plimbatoare de caini, stapana catelusei Bety. – Fragment