Camasa de forta

Da, romanul Camasa de forta este o distopie, dar una atat de plina de „sange si carne”, atat de marcata de semnele concrete ale patimirii, incat nuantele etice si profetice nu devin o clipa teziste la modul cel vulgar al evidentei. Pentru ca, inainte de a fi un moralist si un profet, adesea sumbru, cateodata luminos, Leonard Oprea este un prozator adevarat, unul plin de forta, vulcanic, torential, cu incredibile note de duiosie, un prozator pe langa care nu poti trece fara a fi marcat – si, atunci cand spun marcat, nu e vorba de palide ecouri in memorie, ci ma gandesc la urme la fel de definitive, atat de placut si dureros, de fapt, de placut-dureros definitive precum cele lasate pe trupul condamnatilor, de masinaria inventata de Kafka in Colonia penitenciara.
Si chiar n-am facut aiurea aceasta trimitere! – Liviu Antonesei Forta de persuasiune a omului Leonard Oprea a trecut, prin sublimare alchimica, si asupra scriitorului.
El traieste parabola, simbolul negru si distopia cu un firesc in egala masura deconcertant si seducator. Desi vibratiile negative ale Camasii sale de forta ajung la cititor nealterate de nici un calcul retoric, nu-ti poti dezlipi ochii de pagina de hartie, hipnotizat de iradiatiile unor sensuri atat de la indemana si-atat de stranii totodata.
Leonard Oprea instituie un miraj al existentei traite nu doar cu un respect religios pentru valorile eticului, dar si cu spaima inerenta oricarei trestii ganditoare ce-si pune in criza insesi fundamentele ontologice. Autor exemplar al categoriei rare a scriitorilor profetici, Leonard Oprea stie, ca putini altii, sa rascumpere desertul fiintei umane mizand cu o sublima incapatanare pe triumful ratiunii si al bunatatii.
– Mircea Mihaies Scriitorul Leonard Oprea reuseste prin Camasa de forta sa aduca in prim-planul literaturii romane un roman de o complexitate incredibila, foarte bine construit, in registre multiple, abordand o tematica variata, reusind sa evidentieze o altfel de lume, aparent indepartata si totusi atat de actuala prin eminescentele teribile pe care le-a lasat in sufletele unor oameni care au trait cosmarul existential din epoca de aur, o carte care merita citita atat in cheia unei retorici eclectice, cat si in registrul elitist (si criticist) al celor care vor sa descopere, cu orice pret, marele roman. – Gelu Vlasin